14 ani de înot în România…
Se numeşte Geroge Lazăr şi are 21 de ani. Până în momentul în care fostul campion naţional al probelor de bras, 50 metri, 100 metri respectiv 200 metri, al anilor 2003,2004 şi 2005 nu-şi spune oful, nimic deosebit. Unul mare, este vorba despre of-ul cu pricina, care i-a marcat copilăria şi primii ani ai adolescenţei.”La vârsta de 4 ani şi jumătate părinţii au decis să mă trimită la înot, asta şi pentru că mai toţi copiii de vârsta mea şi care locuiau cu noi pe scară au ales să practice acest sport. Eu m-am îndrăgostit de înot imediat şi am fost mereu prezent la antrenamentele conduse de Rodica şi Nicolae Bob timp de 14 ani. La început am făcut totul din plăcere, mă antrenam ori de câte ori era nevoie, erau săptămâni în care eram prezent la bazin de câte trei ori şi atunci mă antrenam mai bine de trei ore în zilele în care erau programate două antrenamente. Efortul mi-a fost răsplătit cu titluri de campion naţional, cu un loc 7 la Gala Sportului Judeţean, cu peste 50 de medalii dar şi cu mai multe…diplome”, spune George. A văzut întreaga Românie, a fost în Franţa, Germania şi Ungaria, „graţie” eforturilor finaciare ale familiei, aici fiind incluşi părinţii, unchii şi mătuşile, dar are şi acum, la 4 ani de când a renunţat, un mare regret. „Şi acum iubesc înotul, dar nu l-aş mai practica niciodată la noi în ţară. Cu o indemnizaţie de 500 de lei vechi, într-un an am beneficiat şi de două mese pe zi oferite de cei de la restaurantul<Ulpia Traiana>, cu bazine în care clorul îţi face praf slipul, ca şi curiozitate spun că au existat cazuri în care acesta se făcea ca unul perfect pentru a fi purtat de un…elefant, nu mai avea rost să continuu. Am fost întors o dată din drumul meu, atunci mi s-a promis marea cu sarea, dar după câteva luni în care totul a rămas la fel ca înainte, am decis să renunţ la sportul pe care l-am îndrăgit” a încheiat fostul campion naţional, acum cursant al şcolii post-liceale pentru asistenţi medicali din Alba Iulia. Şi atunci vorba unui bun prieten de-al meu, Adrian Jarda pe numele lui: „Ce să mai faci în ţara lu’ NU-I VOIE?”. Nimic, ci doar să aştepţi o minune. Pardon, era să zic să-ţi iei tălpăşiţa. Nu noi, purisanii, ci tinerii! Aviz amatorilor!
Dan UDREA