„La fiecare meci al echipelor dumneavoastră, faceți eforturi considerabile pentru a asigura condiții cât mai bune de desfășurare a competiței fotbalistice. Trăiți intens fiecare minut, suferiți atunci când jocul nu merge sau rezultatul este defavorabil, vă bucurați atunci când echipa dumneavoastră obține un rezultat pozitiv. Totul datorită pasiunii, ambiției și uneori, orgoliului de a fi mai bun decât alții. Din când în când, de fapt prea des, în ecuație mai intervine un factor: arbitrajul. Un grup de oameni al căror rol este de a judeca, pe teren, modul în care este respectat regulamentul jocului de fotbal. Un grup restrâns, autocrat, o tagmă unită și care se dorește a fi intangibilă. De ce? Pentru că oricate greșeli ar face, în favoarea oricui, intenționat, din greșeala sau din neștiință, ei revin iar și iar, repetându-și nu o dată greșelile. Poate că ei sunt mai presus decât toți ceilalți care, dacă greșesc, sunt pedepsiți, într-o formă sau alta. Observatorii meciurilor, majoritatea foști arbitri, le tolerează orice și îi acoperă, mai mult sau mai puțin pe drept, doar în idea de a nu știrbi cumva autoritatea acestei clase superioare celorlalți muritori, arbitrii. Cei care conduc aceasta tagma se complac și ei în a mușamaliza totul și așa se nasc monstruozități de genul: (mai mult…)