Scrisoare deschisă domnilor președinți ai cluburilor de fotbal din județul Alba!

“La fiecare meci al echipelor dumneavoastră, faceți eforturi considerabile pentru a asigura condiții cât mai bune de desfășurare a competiței fotbalistice. Trăiți intens fiecare minut, suferiți atunci când jocul nu merge sau rezultatul este defavorabil, vă bucurați atunci când echipa dumneavoastră obține un rezultat pozitiv. Totul datorită pasiunii, ambiției și uneori, orgoliului de a fi mai bun decât alții. Din când în când, de fapt prea des, în ecuație mai intervine un factor: arbitrajul. Un grup de oameni al căror rol este de a judeca, pe teren, modul în care este respectat regulamentul jocului de fotbal. Un grup restrâns, autocrat, o tagmă unită și care se dorește a fi intangibilă. De ce? Pentru că oricate greșeli ar face, în favoarea oricui, intenționat, din greșeala sau din neștiință, ei revin iar și iar, repetându-și nu o dată greșelile. Poate că ei sunt mai presus decât toți ceilalți care, dacă greșesc, sunt pedepsiți, într-o formă sau alta. Observatorii meciurilor, majoritatea foști arbitri, le tolerează orice și îi acoperă, mai mult sau mai puțin pe drept, doar în idea de a nu știrbi cumva autoritatea acestei clase superioare celorlalți muritori, arbitrii. Cei care conduc aceasta tagma se complac și ei în a mușamaliza totul și așa se nasc monstruozități de genul: arbitrul cu burtă, care gâfaie în teren, nu poate ține pasul cu jocul și ia decizii după ureche sau după urletele tribune; arbitrul care nu vede că fanioanele de la colțurile terenului lipsesc, deși meciul începuse demult; arbitrul care permite unei echipe să facă 5 schimbari în loc de 4; arbitrul scos în față ca “element de perspectivă” care comite toate greșelile de mai sus și a cărui carieră, de fapt, se va îngropa în mediocritate…și așa mai departe. Mai mult, acest tip de arbitru este arogant și privește cu un aer de superioritate pe oricine îndrăznește să-i conteste deciziile greșite, limbajul sau alunecă spre cel al unui stăpân în fața slugii, fiindcă el știe că orice ar face, oricât s-ar face de râs, șeful lui nu-l va pedepsi, iar weekend-ul viitor va fi pe un alt teren, bătându-și joc de un alt meci, de o altă echipă, de un alt oficial…Toate astea în timp ce dumneavoastră și echipa dumneavoastră (din nou) nu veți avea voie să comentați, să vă exprimați nemulțumirea față de o decizie a sa, să protestați atunci când vă considerați neîndreptățit, într-o formă sau alta, de un individ care se crede deasupra oricărei legi. Este momentul ca lucrurile să fie puse la punct, să primeze respectul față de cei care susțin activitatea fotbalistică județeană, să jucăm fotbal într-o lume normală, în care cine greește plătește, indiferent cine ar fi el. Dacă aveți nemulțumiri legate de arbitraj, și probabil majoritatea veți răspunde afirmativ, acum e momentul să spunem răspicat STOP! Așa nu se mai poate! Doriți să se schimbe ceva in bine? Trebuie doar s-o cereți! Vă convine situația actuală? Este alegerea fiecăruia dintre dumneavoastră să ducpă fotbalul județean într-un “moment zero” în ceea ce privește arbitrajul sau, dimpotrivă, să se complacă în (cel puțin) amatorismul în care acesta se scaldă în acest moment. Dar să nu uitați două din versurile unei celebre poezii a lui Coșbuc: “Dar nu-i totuna leu să mori / Ori câine-nlănţuit.” (Comunicat de presă, Adrian HULEA, prețedinte Viitorul Sântimbru)

Lasă un răspuns

Închideți meniul