„După 4 ani de când suntem în club, în fiecare an ne pun în balanţă efortul şi valoarea lui Robert (n.a. conjudeţeanul a participat în iarnă la un stagiu centralizat cu naţionala de baschet cadeţi a României)! De curând, am avut o convorbire cu directorul sportiv al clubului de baschet UCAM Murcia şi acesta îmi spune că anul acesta dacă vrem să jucăm în club va trebui să coborâm o categorie, deci să jucăm cu grupa 99, pe când Robert este de grupa 98. Din acest motiv nici nu va participa anul viitor la faza finală a campionatului Spaniei! Când le-am spus că nu este posibil aşa ceva, mi se spune că în acest caz, pe 1 septembrie, fiul meu va trebui să dea nişte probe pentru a se stabili care dintre cei trei jucători, Robert respectiv alţi doi colegi de echipă, rămân, asta pentru că unu va trebui să plece! Eu ştiu că nu putem concura cu ei, părinţii acestora sunt medici şi patroni de firme, chiar dacă în plan sportiv Robert nu ar avea probleme. Mă deranjează, pentru că ştiu cum funcţionează aici treburile, faptul că după atâţia ani, ei au copiii aceştia sub nasul lor şi ar trebui să cunoască valoarea fiecăruia, ar trebui să ştie cine este fiecare. Îmi mai spune nesimţitul, că anul acesta promova 2 jucători din 99, deci cu un an mai mici…Unul poate are valoare dar celălalt nu poate juca la nivelul acesta nici în meciuri amicale, nu are nici fizic, nici cu mingea nu ştie, <nu are mână> cum se spune iar el îmi răspunde că aceasta este strategia clubului care se gândeşte la viitorul lor. Atunci eu il intreb, bine pentru viitor sunt de acord, dar în prezent? Ce vor face ăştia la faza finală unde se vor întâlni cu coloşi de 2 metri şi de 95 de kilograme? Cum pui tu înaintea lor un copil de 1.75 metri şi de 65 de kilograme, ce poate face un jucător cu un an mai mic, fără experienţă, ce faci de fiecare dată când ajungi în ultimul an? Arunci ce ai şi bagi tineret? Care este viitorul, se aplică aceaiaşi regulă şi anul care vine? Şi pe aştia îi dai afară sau pe alţii de aceiaşi vârstă, ca să introduci alţii mai mici cu un an, nu? Şi tot aşa, ce şanse dai tu copiilor? Am aflat de la părinţii a doi colegi de echipă de-ai lui Robert că decizia vine de sus, că nici antrenorul, nici directorul sportiv nu pot face nimic, deci cei care sunt plătiţi pentu a antrena şi a aduce tinere talente nu au niciun cuvânt? Ei primesc o hârtie de la birouri cu numele jucătorilor şi cu câte minute trebuie să joace în fiecare meci, dacă intră în primul 5…Este o ruşine şi am hotărât, împreună cu Robert, să nu mai continuăm în club şi doar după o zi am primit ajutor din partea a doi antrenori care cunosc bine copilul şi stiu ce poate. În aceste condiţii i-au oferit să joace în echipa de 16 ani, este adevărat că vorbim despre o ligă inferioară dar asta este, cel puţin jucăm! Robert este singurul jucător care nu a lipsit la niciun antrenament, a fost convocat la echipa natională de cadeţi a României, semn că ţara mea cunoaşte valorea copilului, are doar note de 7, 8 şi 9 la şcoală, nu fumează, nu bea ca alţii care sunt buni pentru club. La toate aceste adevăruri săracul director sportiv nu a reuşit nici măcar să deschidă gura şi să-mi dea un răspuns. Eu ştiu că el, directorul sportiv, nu are nici vină, nici putere, dar măcar prin acest material îmi apăr fiul şi doresc să trag un semnal de alarmă, poate le voi deschide ochii şi vor vedea ce au în propria ogradă” a punctat Lionel Moldovan, tatăl tânărului baschetbalist.
