Meseria de părinte este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă. Chiar dacă este un job greu, meseria de părinte are și cea mai valoroasă plată: zîmbetele copilului, momentele de fericire și când vorbim de un sportiv – performanțele lui. Duminica 15 Iunie 2019, pentru Mari și Rares Damian, a fost o zi specială – mezina familiei Teodora le-a răsplătit pe deplin eforturile făcute in ultimii 10 ani. La festivitatea de premiere a Turneului Final de Handbal -Junioare 4 de la Râmnicu-Vâlcea Vâlcea, Teo a fost declarata cel mai bun inter stanga al turneului final și golgheterul competiției, personal cread ca ea a fost și cea mai buna jucătoare aflată la acest turneu, dar din pacate când echipa ta nu se clasează pe podium este forte greu sa primesti acest trofeu. Teo s-a îndrăgostit iremediabil de handbal de la vârsta de 3 ani, fiind mai tot timpul cu mingea de handbal in mâna și strigând mereu numele idolului ei – Cristina Neagu! Născuta in Decembrie 2006, a început sa joace handbal mai întâi la Ocna Mures sub îndrumarea fostei mari jucătoare Ana Maria Grozav, a trecut apoi la echipa din Ludus și de 2 ani evoluează la actuala ei echipa Pegasus Targu Mures. Acum 2 săptămâni Teo a fost prezenta și la Turneul Final al junioarelor 3 (2004-2005) unde a obținut un meritoriu loc 4 cu echipa din Targu Mures. E mult? E puțin? Cred ca este enorm ceea ce Teodora a realizat pana acum! Sa mergi zilnic la antrenament 120 de km, cu teme făcute in mașina, cu weekend-uri ocupate cu meciuri și deplasări și sa te numeri și printre elevii buni ai clasei tale (media ei in acest an școlar 9,59) ne spune mult despre ea – ca face lucrurile foarte serios și ca performează atât in sport cât și la școala. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sunt convins ca viitorul Teodorei va fi unul pe măsura talentului și al muncii depuse și ca foarte curând și in handbal ca și in karate, atletism, fotbal sau volei, ocnamuresenii vor avea un nou motiv de mândrie. Pentru ca așa cum zicea și celebru baschetbalist Magic Johnson: „Toti copiii au nevoie de un pic de ajutor, un pic de speranta, si de cineva care sa creada in ei.” Iar părinții ei au crezut, cred și vor crede in ea! Respect Mari și Rares Damian! Felicitari Teo! Suntem mândri de tine! (Marius STÎNCEL)