Între vis și reușită e un drum atât de lung cât o probă de credință. Am obținut aseară, pentru a patra oară titlul de campioană națională în cadrul Campionatului Național de Culturism și Fitness. Este a patra medalie, al patrulea titlu de campioană națională, la finalul unui parcurs care vorbește despre voința de fier, despre caracterul care nu cedează pentru că i se spune mai mereu că este imposibil. Posibilul este uneori puterea unui om de a mai face încă un pas. Eu l-am făcut pentru țara mea de piatră, de vis și de miracol, Munții Apuseni. Și nu odată, de zeci de ori, pentru că am știut că între prima lacrimă și ultimul exercițiu stă Dumnezeu.Între normal și excepțional stăm uneori singuri chiar dacă sprijinul celor din jurul nostru contează mai mult decât pot să descriu în cuvinte într-un moment de maximă emoție. Excelența începe acolo unde îi obligi pe cei care nu credeau să creadă și să aplaude un efort colosal. Dacă aș lua-o de la început aș face lucrurile la fel chiar dacă știu câtă renunțare s-a strâns în toți acești ani. Aș face la fel pentru că știu câtă binecuvântare a ascuns fiecare renunțare.Sub lumina reflectoarelor timpul care nu se vede se comprimă într-o medalie pe care o obțin puțini, pe care o înțeleg și mai puțini și care rămâne pecetea unui vis devenit realitate. La ceas de victorie îi mulțumesc antrenorului meu Calin Brehaita pentru transformarea potențialului meu în aur, familiei mele pentru înțelegere și tuturor celor care au înțeles să sprijine drumul meu către excelență, Club Sportiv Unirea Alba Iulia , domnului director executiv Corneliu Muresan , Federatia Romana de Culturism si Fitness , domnului Președinte Gabriel Toncean , domnului antrenor al Lotului național de culturism și fitness Cris Firică , domnului selecționer al Lotului național de culturism și fitness Cristian Baltaretu , doamnei antrenor Luissa Opranescu și echipei . Nu o să vă mint, a fost teribil de greu, dar a meritat și merită în continuare. Nu pentru medalii, nu pentru titluri, nu pentru onoruri ci pentru desăvârșirea unui destin excepțional. Continuăm cu bucuria celui care știe cât de multe lucruri încap în inima unui campion. Am reușit și nu mă voi opri aici. Mă înclin... Hai, România!  (sursa pagina personală de facebook Mihaela Dehelean)