Femeia și fluierul! Dialog cu o femeie arbitru de fotbal, albaiulianca Elisabeta Sunzuiană!

Elisabeta Sunzuiană, Lizzy cum i se mai spune, este o tânără de 21 ani care iubește fotbalul și arbitrajul. S-a îndrăgostit de fotbal în copilărie, dar a ales, pe la 15 ani, să fluiere în loc să joace. Lizzy are aspirații înalte în arbitraj, visează să-și văd numele pe lista arbitrilor români cu ecuson FIFA. Până atunci însă, o ia pas cu pas. „Sunt o persoană foarte credincioasă şi ştiu că fără Dumnezeu nu aș putea să fac nimic, și asta îmi dă și mai mare încredere că îmi voi atinge obiectivele”.Care a fost momentul în care ai decis să devii arbitru de fotbal și să ai o carieră în domeniu?

În copilărie îmi doream foarte mult să joc fotbal dar nu era așa dezvoltat fotbalul feminin cum e acum. Atunci, m-am orientat spre atletism. Aveam 15 ani jumate când un prieten mi-a vorbit despre cursurile de arbitraj care se țineau în acea perioadă. Şi, cum am crescut cu tatăl și fratele meu, nu mi-a fost greu deloc să fac o pasiune şi să prind drag de acest sport. Astfel am privit arbitrajul ca pe o oportunitate și am reuşit sa fac ceva în acest sens. La început nu m-am gândit deloc la o carieră, dar lucrurile s-au schimbat cu fiecare delegare pe care o primeam. Acum îmi doresc să ajung cât mai sus posibil! Sunt o persoana foarte credincioasă şi ştiu că fără Dumnezeu nu aș putea să fac nimic, și asta îmi dă și mai mare încredere că îmi voi atinge obiectivele.

Se știe că în fotbal sunt situații tensionate sau conflictele pe teren. Cum le gestionezi? Cum reușești să te impui în fața jucătorilor?

Da, există situații tensionate care sunt inevitabile. Febra jocului poate scoate la iveală anumite lucruri mai puțin plăcute în lupta pentru câștig. Am învățat de la cei cu experiență în acest domeniu că, de cele mai multe ori, atunci când un jucător vine la tine pentru a-ți reproșa ceva și este impulsiv, reacția naturală este să devii și tu irascibil și să îi arăți că tu ești cel care „taie și spânzură” pe terenul de fotbal. Poate chiar să devii arogant cu acel jucător, lucru care este total greșit. În acele momente, trebuie să fii o persoană calmă și să îi explici într-un mod pașnic deciziile pe care le-ai luat. Ca și fată, aveam tendința de a deveni foarte irascibilă, crezând că astfel mă apăr, dar am experimentat că am făcut total greșit.

Un moment memorabil sau hazliu pe care l-ai experimentat ca arbitru până acum.

Un moment hazliu pe care nu o să îl uit este când, în timp ce alergam am căzut pe teren și m-a văzut toată lumea! Momente minunate sunt multe, nu am cum să le uit.

Lizzy2 Femeia și fluierul!

Fotbalul este un sport preponderent al bărbaților. Ce înseamnă pentru tine să fii o prezență feminină într-un domeniu tradițional masculin?

Sunt destul de puține fete și femei în acest fenomen, dar am observat din partea jucătorilor un respect față de femeile arbitru; adică, aceștia încearcă să se stăpânească pe cât posibil în febra meciului. Simt că se poate aduce diversitate. Astfel, consider că femeile care activează în domenii preponderent masculine pot inspira alte femei să-și urmeze pasiunile.

Care sunt obiectivele tale pe termen lung în ceea ce privește arbitrajul?

Pot să spun că în momentul de față țintesc să promovez la Liga a 3-a. Dar există un obiectiv în inima mea pe care îmi este teamă să-l împărtășesc cu cei din jur, de teama că s-ar putea să fie privit cu scepticism sau chiar luat în râs: visez să-mi văd numele pe lista FIFA.

Este nevoie de calități esențiale pe care un arbitru de succes ar trebui să le posede?

Consider că sunt două calități esențiale pe care un arbitru trebuie să le posede. În primul rând, el trebuie să nu fie o persoană impulsivă. În al doilea rând, este necesar să aibă tărie de caracter, deoarece pot apărea situații în care va fi criticat de susținătorii echipelor sau jucători. În acele momente, este crucial să manifeste o atitudine puternică, deoarece unele critici pot avea un impact semnificativ, îl pot afecta.

Care sunt regulile sau aspectele ale arbitrajului pe care le găsești cel mai dificile?

La început, ca și fată, îmi era greu să mă stăpânesc și deveneam vulcanică, pentru că nu știam cum altfel aș putea să mă controlez. Acum, îmi vine să ripostez la jigniri, dar învăț să mă depășesc și să mă autoeduc.

Cum încurajezi fetele și femeile să se implice în arbitrajul de fotbal?

În primul rând, experiențele, lumea pe care o vezi, persoanele cu care interacționezi, opinii și păreri pe care le schimbi, “ușile care ți se deschid” te fac să te dezvolți continuu. Ca femeie, „culoarele” de înaintare în acest domeniu sunt mult mai largi decât la bărbați, deoarece sunt puține femei și se dorește dezvoltarea și pe partea feminină în acest fenomen. (sursa Femeia De Alba)

Lasă un răspuns